Mihaela, spune-ne cateva lucruri despre tine, o descriere pe scurt
Eu privesc viata ca pe o calatorie, asa ca o sa iti povesc momente din calatoria mea de pana acum: primii ani de viata si pana la adolescenta i-am trait in comunism, ani care m-au invatat ce inseamna greutatile, dar si disciplina si aprecierea a tot ce aveam. Schimbarea regimului comunism m-a gasit in perioada liceului, asa ca am avut ocazia sa descopar o gramada de oportunitati – informatii, noutati, trecerea la sistemul capitalist si alte asemenea. Fiind nerabdatoare sa fiu pe picioarele mele, m-am angajat imediat dupa ce am terminat liceul, facand facultatea in paralel. Asta m-a ajutat sa capat multa experienta profesionala. Timp de 25 de ani am lucrat in sistemul financiar-bancar, invatand foarte multe si oferind la randul meu din experienta mea colegilor mei.
Avand in vedere ca in prezent simt ca am mai mult de oferit decat de acumulat ca experienta, m-am decis sa ma dedic exclusiv sustinerii si indrumarii tinerilor in viata, in cariera, in alegerile pe care le au de facut cu viitorul lor.
Timp de 15 ani ai condus echipe in domeniul bancar si ai mentorat tineri la inceput de cariera. Ce parere ti-ai format, este greu sa gasesti talente? Si daca da, de ce?
Da, pot spune ca e dificil sa gasesti talente. In ziua de azi este dificil sa gasesti forta de munca, cu atat mai mult cand vorbim despre talente…
De ce? Pentru ca tinerii azi sunt foarte diferiti de cum eram noi la varsta lor, iar asta ma fascineaza, in special prin doua aspecte: pe de-o parte, usurinta de a asimila informatie si pe de cealalta parte gapuri in profunzimea gandirii. Par ca se opresc la o suprafata/la o superficialitate a informatiei, se multumesc cu putin, poate pentru ca sunt si asaltati de informatie. In ultimii 5 ani am identificat din ce in ce mai putini candidati tineri dornici de a se specializa intr-un domeniu, de a aprofunda o anumita latura a unei activitati. Se plictisesc foarte repede si sunt dornici de “ceva nou” in permanenta. Cred ca, pe termen lung, asta are o latura negativa pentru ei profesional, pentru ca poate duce la frustrari si chiar la epuizare profesionala inainte de vreme.
Care este cel mai pretios sfat pe care l-ai dat cuiva, care sa-l ajute in cariera profesionala?
Sa-si urmeze visul! I-am indrumat intotdeauna pe colegii mei sa isi urmeze pasiunile, sa isi aleaga un job care sa le placa. Si sa aiba rabdare. Orice lucru solid ia timp pentru a se construi.
Imi aduc aminte si acum cu placere de un program de mentorat la care am participat la un moment dat – aveam mentee un coleg din zona de vanzari (eu coordonand zone de suport), care nu se mai regasea in domeniul bancar. Insa avea aptitudini foarte bune pe partea de vanzare. Stii genul acela de oameni care iti vorbesc cu pasiune despre ceea ce vand ei? Ei bine, el era un astfel de om: nu era doar o persoana care invatase niste tehnici de vanzare, nu, era nativ inzestrat cu aceste calitati. Ei bine, dilema mea era destul de mare in acel moment, pentru ca scopul programului de mentorat era de a creste valori in cadrul organizatiei respective, nu de a-i reorienta.
Am considerat ca rolul meu de mentor era de a-l incuraja pe acel om sa-si gaseasca menirea, sa se simta implinit in ceea ce facea. Rezultatul? La mijlocul programului de mentorat a decis sa plece din sistemul bancar, alegand o cariera in vanzari intr-un domeniu total diferit. Am fost fericita sa pastrez legatura cu el ulterior si sa vad ca a reusit in ceea ce si-a propus.
Care sunt principiile dupa care te ghidezi tu in viata personala si profesionala? Cum crezi ca te-au ajutat in cariera?
Un principiu foarte important este cel legat de echilibru. Stiu ca se tot vorbeste de asta peste tot, insa in practica este destul de dificil sa pastrezi un echilibru intre viata profesionala si cea personala. Recunosc ca mie mi-a luat destul timp ca sa ajung la acest echilibru; si cred ca fiecare dintre noi trecem prin aceste etape la un moment dat in viata.
Ceea ce cred ca e important pana la capat este ca acest echilibru sa il obtinem cat mai repede si cu cat mai putine “victime colaterale”. De obicei, victimele colaterale sunt in viata personala. Recunosc ca ma consider o persoana norocoasa pentru ca am trecut prin cateva experiente in aceasta viata care m-au adus de la sine la acest echilibru – eu fiind o persoana foarte pasionata de cariera mea. Faceam cu placere ceea ce faceam si nu realizasem ca inclinasem balanta mult prea mult in partea profesionala in detrimentul celei personale.
Din fericire, am avut si am langa mine un partener de viata care m-a sprijinit si incurajat in toate deciziile si alegerile mele. Insa nu intotdeauna este asa. Sa nu uitam ca muncim pentru a trai si nu traim pentru a munci.
Iti multumim pentru gandurile impartasite! Lasa-ne un gand bun de incheiere :)
Ma bucur ca am putut avea aceasta discutie. Le doresc tuturor o calatorie cat mai placuta prin viata personala si profesionala.
Comentarios